Obiective turistice

Începând din 1929, așezământul este reședință patriarhală de odihnă. În acel an, preoțimea musceleană a construit o vilă, pe care a dăruit-o Patriarhului Miron Cristea (1925-1939).

Biserica de lemn a schitului a fost construită de credincioșii din parohia Borșa din Maramureș.

Biserica este datată la 1661 și a fost adusă la Dragoslavele de Patriarhul Justinian Marina (1948-1977) în 1949.

Reședință de vară a Patriarhului României, Schitul Dragoslavele este un loc plin de căldură și liniște. Peisajul blând, pădurea, bolțile de trandafiri dau locului un aer aparte, de pace deplină.

Cheile Dâmbovicioarei se prezintă ca un adevarat canion, cu pereți abrupți, cu înălțimi de până la 200 de metri, întins pe mai mulți kilometri, de-a lungul pârâului Dâmbovicioara. Cheile Dâmbovicioarei atrag și prin faptul că sunt o parte componentă a Parcului Național Piatra Craiului (care mai cuprinde și Masivul Piatra Craiului, Cheile Dâmboviței și Cheile Ghimbavului). Aici se pot întâlni în jur de 1000 de specii de plante, multe dintre ele ocrotite de lege (mai mult de jumătate dintre speciile de plante ocrotite în România se gasesc aici). Printre acestea se numără: floarea de colț, ghintura galbenă, sângele voinicului, tisa, iedera albă și garofița Pietrei Craiului, monument al naturii, nemaiîntâlnită în nicio altă parte pe glob. Zona, cel mai mare complex de chei din țară (peste 20), atrage, nu numai prin spectaculozitatea peisajelor, dar și prin multitudinea de elemente ale reliefului carstic: peste 50 de peșteri, avene, arcade sau ape curgătoare cu parcursuri subterane. Dintre acestea, cea mai cunoscută este Peștera Dâmbovicioarei.
Cheile Dâmbovicioarei, cel mai mare complex de chei din țară (peste 20), atrage, nu numai prin spectaculozitatea peisajelor, dar și prin multitudinea de elemente ale reliefului carstic: peste 50 de peșteri, avene, arcade sau ape curgătoare cu parcursuri subterane. Dintre acestea, cea mai cunoscută este Peștera Dâmbovicioarei. Peștera Dâmbovicioarei este situată în zona carstică a culoarului Rucăr - Bran, una din cele mai dezvoltate din țară. S-a format în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului, datorită acțiunii apelor pârâului Dâmbovicioarei, a cărui vale se găsește la câțiva metri în aval. Este o peșteră caldă, cu 10 - 12 °C, cu o umiditate moderată și străbătută de un ușor curent de aer.
Muzeul Mateiaș este o construcție amplă care cinstește memoria eroilor români căzuți în primul război mondial. Scări monumentale urcă spre turnul ce domină terasa. Se află aici un osuar, o capelă și, înăuntrul muzeului, diorame cu scene de pe front. Ridicat între anii 1928-1935 de către constructorul De Nicolo, după proiectul arhitectului Dumitru Ionescu Berechet, impozantul mausoleu, realizat în principal din calcar de Albești, este compus din două corpuri: primul, orizontal, adăposteste osuarul, pe pereții căruia sunt montate plăci de marmură cu numele unor militari căzuti la datorie; al doilea, vertical, are forma unui turn cu foișor, spre care duce o scară în spirală. Aici sunt depuse, în 31 de cripte, osemintele a peste 2.300 de militari români.
Casa memorială George Topîrceanu se găsește în Nămăești, comuna Valea Mare-Pravăț, județul Argeș. În prezent, casa unde a locuit și a creat poetul, timp de 8 ani, adăpostește o expoziție memorială permanentă, cuprinzând exponate legate de viața și activitatea poetului (o parte a bibliotecii personale, scrisori adresate familiei și prietenilor, manuscrise, fotografii, arme de vânătoare, bastoane). La intrarea în micul parc, printre pomi, se găsește bustul poetului George Topârceanu, operă în bronz a sculptorului Marius Butunoiu, din 1973. Pe soclu sunt așternute ultimele versuri din "Balada morții". Poetul nu s-a născut aici, ci în București. La Nămăești a locuit mama poetului, care a și înființat un atelier dețesut covoare în incinta mănăstirii de maici.
Castelul Bran, unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală din România, cu funcții istorice, militare și economice, este cunoscut de către turiștii din întreaga lume drept Castelul lui Dracula. Castelul Bran adăpostește muzeul Bran ce se întinde pe cele 4 etaje ale castelului. Sunt expuse colecții de ceramică, mobilier, arme și armuri, iar muzeul satului, aflat în curtea castelului, vă invită să porniți o călătorie prin timp pentru a vedea cum trăiau și se gospodăreau țăranii ce locuiau în culoarul Rucăr-Bran și să cunoașteți tradițiile și evenimentele importante din viața lor.
Unul din cele mai interesante monumente de arhitectură medievală, cetatea țărănească a fost construită în secolul al XIV-lea, pe o ridicătură de teren care domină tot șesul Bârsei. Între secolele al XV-lea si al XVI-lea, cetatea a fost refacută. În mijlocul cetății se află o fântână, săpată în stâncă între 1623 și 1640, a cărei adâncime este de 146 m. Bastionul poligonal de la est și capela datează din secolul XVII. În incinta cetății s-a descoperit temelia unei biserici ortodoxe din secolele XI-XII. Muzeul valorifică piese de istorie locală: fotocopii de documente, arme, unelte.
Mănăstirea Nămăești, ascunsă într-o stâncă, la altitudinea de 765 m, este situată într-o zonă cu străvechi urme istorice, de un pitoresc deosebit. Aşezată la 5 km nord-est de Câmpulung, biserica este în întregime săpată în stâncă de mâini necunoscute, în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Nu se cunosc date exacte privind întemeierea schitului, dar legende transmise oral, din moși-strămoși, în satul Nămăești, pomenesc și numele domnitorului Negru Vodă. Pe pereţii bisericii se pot vedea picturi murale neîndemânatic realizate, cu figuri de sfinţi, şterse în pridvorul sudic. Interiorul este nepictat, cu icoane atârnate pe pereţi. Aici se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, atribuită de tradiţie Evanghelistului Luca, înrămată în argint în 1798 şi litografiată în 1871 de Maior Papazogeu.
Mănăstirea Negru Vodă se află în oraşul Câmpulung-Muscel, județul Argeş. A fost ctitorită în 1215, prin tradiţie de Radu Negru Voievod. A fost rezidită de Basarab I şi fiul său, Nicolae Alexandru; reclădită de Matei Basarab (1635-1636), când devine mănăstire şi sub Grigorie Dimitrie Ghica (după 1827). Biserica este repictată între 1955 şi 1957. Aici se află piatra funerară de pe mormantul lui Nicolae Alexandru Voievod (1364), casa domnească din 1650, construită de Matei Basarab, Turnul Bărăţiei din 1730, o colecţie de icoane și alte lucrări de artă medievală.